Foarte multe feedback-uri legate de ultima intalnire netoo-ista. Piticu, gramos, bobby voicu (caruia cu aceasta ocazie ii cer scuze ca am gandit vreodata ca ar fi gand si simtire cu netoo, mi-am dat seama ca omul chiar gandeste).
Ce am retinut eu in mare. Ca Iulian Comanescu de fapt face blogging pentru ca e trendy, si ca il doare fix la basca de blog ca idee parentala, ci pur si simplu il foloseste ca sa atraga vizitatori pe hotnews. La ce trafic ai coane, cred ca mananci banda de la provider degeaba.
Desigur ca toata galagia (ca nu o pot numi discutie) s-a invartit in jurul codului deontologic, acest 666 al bloggerilor, care se vrea implementat cu orice pret. Peste tot se discuta si se invarte sintagma blogger/jurnalist, de parca noi, draga doamne, am da pe spate sa ne numim jurnalisti.
Dar asta e alta discutie. Hai sa vedem acele minunate reguli impuse de comanescu, si sa discutam un pic pe marginea lor.
1. Informaţia publicată pe acest blog se conformează legilor şi uzanţelor generale ale comunicării publice. Informaţia va fi pe cât posibil verificată. Fiindcă blogerii sunt persoane şi nu redacţii, verificarea este mai dificilă, dar, atunci când ea nu este posibilă, informaţia va fi marcată explicit ca neverificată/incertă/zvon, în funcţie de caracterul ei şi forma proprie a fiecărui blog.
Din prima se individualizeaza blogul ca furnizor de informatii. De ce? Ai citit blogul lui Jen vreodata? Nu are nici cea mai mica legatura cu informatia. Singurii care va grabiti sa oferiti tot felul de „informatii” sunteti tot voi, cei din tagma jurnalistica. Singuri vi le procurati, singuri le aruncati pe piata, singuri le dezmintiti sau taceti ca mistretul in porumb. Noi ceilalti nu facem decat sa comentam tampeniile pe care le debitati. Pentru asta am nevoie de codul tau deontologic, sa nu ma dai in judecata ca te fac prost?(a se remarca ca vorbesc la figurat, nu ma adresez nimanui in mod special cu respectivele apelative, sunt figuri de stil)
2. Acuzaţiile formulate pe acest blog vor fi susţinute factual. Poziţia persoanei sau entităţii incriminate va fi solicitată şi preluată atunci când este obţinută. Dacă entitatea incriminată nu formulează un răspuns, acest lucru va fi menţionat.
A se remarca stilul „prosport-ist” caracteristic rasei jurnalistice romane, absolvente de „Stefan Gheorghiu”. Acuzatiile, factual, numai cuvinte mari, majoritatea fara corespondent in DOOM. De ce sa cer pozitia „entitatii”? Este blogul meu, hostat de mine, cumparat de mine. Daca ceea ce scriu nu corespunde realitatii, si cineva ma considera suficient de important, sa fiu dat in judecata. Asta in ideea in care mi-as folosi blogul, cum fac distinsii jurnalisti, pentru a ma ocupa de incriminari, factualitati, personalitati. Cand blogul meu e utilizat sa pun bancuri si pareri pertinente despre una si alta, nu cred ca e necesar. Vedeti, dorinta asta de senzational, de a iesi in fata cu orice pret, este devoratoare. Pai eu, xulica din Vitan, care imi fac blog ca e funny si am ceva de comentat, imi fac blogul ca sa incriminez diverse entitati si sa le cer dreptul la opinie? Nu, imi fac blog ca ma distreaza.
3. Acest blog descurajează atacurile la persoană. Vor fi criticate idei, stări de lucruri, acţiuni şi nu persoanele de la care toate acestea emană.
Pai de ce? Ca repet, tot blogul meu e. Asta simt eu acasa stand in fata calculatorului, ca imi vine sa ii fut una lui Vladescu, ca e un plezirist de doi lei. De ce sa nu critic omul care emite porcariile astea? E clar ca e ceva in neregula cu el, din punct de vedere psihic sau economic, atunci cand promoveaza asemenea legi. Dupa codul lui comanescu, nu mai pot injura autoritatile, ci doar actiunile lor? Mie imi aduce asta un pic cu bagatul pumnului in gura.
4. Acest blog descurajează violenţa de limbaj, obscenitatea, certurile din subsolul posturilor, ura personală, de rasă, confesională, discriminările de orice tip. Acest blog nu va promova astfel de modalităţi de creştere a traficului.
Deci nu am voie sa spun pe blogul meu pula si pizda, nu pot sa il injur pe vreun mare guru al blegosferei, nu trebuie sa las sa existe controverse la comentariile din posturi, ci trebuie sa existe o unitate calma si tihnite de idei si concepte, nu pot sa il urasc pe pleziristul Vladescu, nu am voie sa spun ca nu imi plac arabii si ca tiganii sunt hoti. Este ca suna plictisitor si nu are nici o legatura cu ideea initiala de la care ati pornit cand v-ati facut blog? Sunt exact in ordinea enumerata de comanescu, interdictiile unui blog. Pai si atunci, sa ne transformam in blogcresti.hotnews.ro si sa scriem despre sulita lui Longinus.
5. Acest blog precizează, în măsura posibilului, sursa primară a conţinuturilor text, foto, audio şi video preluate. Acest blog îşi protejează sursele (datele personale autorilor de postări care folosesc pseudonime), atunci când sursele respective formulează opinii critice sau difuzează informaţii care le-ar atrage represalii în organizaţiile din care fac parte sau altundeva.
Iarasi o tampenie jurnalistica. „Imi protejez sursele”. Care surse? Mediafaxul? Rompressul? Evz.ro? Noi suntem niste umili bloggeri. Stirile astea le citim in ziarele online. Voi veniti cu surse, stiri de ultima ora si altele. Pentru ca draga doamne, sunteti jurnalisti. Asta sa insemne ca de fapt va faceti un cod al ziarstilor fara succes care isi fac blog poate aude lumea de ei?
6. Acest blog îşi rezervă dreptul de a opri reacţiile despre care consideră că alterează logica discuţiei din subsolul postului, ca şi cele care i se par formulate numai pentru sporirea numarului de linkuri ale celui care le postează.
Care reactii? Pe blogurile mari se comenteaza doar ca sa ai unde sa iti pui si tu linkul, poate poate te-o cunoaste si pe tine lumea. Pe blogurile de firma, clar nu se accepta comentarii care denigreaza firma(vezi terezavalcan.ro) . Sa nu ii mai lasam sa injure? De ce? Daca omul a intrat la mine, si nu i-a convenit ce am scris, e normal sa aiba o reactie. In functie de capacitati, reactiile sunt mai intelectuale, sau mai licentioase. De ce sa o interzic? Nu toata lumea se ghideaza dupa dictonul „Daca ma injuri pe blog la tine, nu comenta pe blog la mine”.
Cam asta ar fi rezumatul discutiilor. Se remarca obsesiv tendinta de a ne afilia jurnalistilor.
Oameni buni, noi nu vrem sa fim jurnalisti. Daca voiam asta, faceam si noi Stefan Gheorghiu sau David Ogilvy cu voi, si acum sugeam beri prin romana, asteptand un subiect. Avem alte cariere, alte obiective, alte idei. Este atat de greu sa pricepeti ceva ATAT DE EVIDENT?
Nu vrem decat sa fim lasati in pace…